Mai bine ne lua Dumnezeu pe amândoi decât să ne ia apa grădina!

bunicuta purcarete

În cătunul Purcărete, aflat la limita teritorială dintre județul Cluj și Bistrița-Năsăud, trăiesc aproximativ 70 de suflete. O viitură, cum nu a mai fost întâlnită în ultima jumătate de secol, a făcut prăpăd în gospodăriile oamenilor. Apa a acoperit drumul județean, a distrus casele și grădinile localnicilor. Nu mai puțin de 40 de case au fost inundate iar 30 de hectare de culturi au fost devastate de furia apelor.

Cu ochii în lacrimi, rezemată de ceea ce a mai rămas din gardul grădinii luată de viitură, ținând o salată verde în mâna stângă și o secure în mâna dreaptă, femeia cu greu și-a găsit cuvintele să povestească cele întâmplate.

salata

"De 45 de ani stau aci, niciodată nu s-a întâmplat să vină așa valea peste noi. O plouat tare și, așa pe sară, când o venit apa, o măturat tot. Stăteam în casă, uite colo, că de eram aci în casa aistalată cu bărbatu’, muream amândoi. E paralizat săracu’, de 27 de ani. Amu' uite ce o mai rămas din grădină: salata asta. Merg să îi arăt ce o mai rămas din grădină. Că nu îl scot din casă să vadă că ar muri pe loc. S-ar supăra tare, tare și ar muri. I-oi face o supă de salată….", a susținut Maria Gheorghiu.

inundatii negrilesti

Mâinile bunicuței, pline de noroi proaspăt, arătau că muncise din greu toată dimineața cu speranța de a  mai salva câteva legume acoperite acum de bolovanii aduși de apă.

"Uite aci unde am pus cartofi, amu îs numa’ bolovanii ce i-o adus valea. Cât bolovanul ăsta am scos cartofii anul trecut. Vreo 6-7 saci. Ne ajungeau aproape un an. Amu ce om mai mânca? Toată grădina e numai bolovani și pietriș. Nici gard nu mai avem. Uite aici ce salată frumoasă este încă puțin și o scoteam. O mai rămas și câteva răsaduri de ceapă și acolo, lângă excavator, am pus niște varză. Nu o mai rămas nimic. Mai bine ne lua Dumnezeu pe amândoi decât să ne ia apa grădina!", a mărturisit doamna Gheorghiu printre lacrimi.

Grădina bunicuței era mărginită de valea al cărui debit, acum după viitură, abia dacă mai trece de glezne. Deși devastată că munca i-a fost distrusă și cu teama că pensia nu îi va ajunge să îi asigure cele necesare ei și bărbatului, femeia a povestit cum a oferit vara trecută, turiștilor ce au trecut prin fata casei sale, produse din gospodărie.

"Pe aici vara mai trec turiști. Anul trecut o venit ceva tineri și o văzut ce ceapă frumoasă am în grădină. O zis: Mătușă nu ne dai și nouă niște ceapă? Ți-o plătim. Le-am dat, cum să nu le dau? Nu le-am luat bani. Le-am zis să fie sănătoși și să meargă în pace. Da amu ce să le mai dau că nu mai am nici pentru mine…."

negrilesti

Trist dar adevărat: Cei doi bătrâni trăiesc cu doar 700 de lei pe lună.Din acești bani mai mult de jumătate îi dau pe medicamente.

"Cum din ce trăim? Trăim din 700 de lei. Pensia lu’ bărbatu’ că o lucrat la C.A.P. El e paralizat de 27 de ani dar îi a meu. Cum să îl las așa? Copiii sunt plecați, departe, în Spania. Nu prea mai vin pe la noi. 450 dăm pe medicamentele pentru el și pentru mine. Din ce ne mai rămâne ne mai luăm de mâncare ce nu aveam prin grădină și plătim curentul. Trebuie să merg până la Beclean să ne luăm câte ceva că la magazinul din sat am fost da’ îs scumpe și nu-s de treabă.

Cu promisiunea că ne vom revedea în curând, am lăsat-o pe femeie la fel cum am întâlnit-o: Cu lacrimi în ochi, scormonind printre bolovani în încercarea disperată de a mai salva câte ceva din grădina luată de ape. A reușit să mai strângă o legătură de ceapă înainte de a ne lua rămas-bun. Toate acestea pentru a avea ce-i pune pe masă celui pe care îl iubește necondiționat și îl îngijește de mai bine de 27 de ani.

UPDATE1: În urma publicării acestui articol mai multe persoane sufletiste și-au arătat disponibilitatea de a da o mână de ajutor doamnei Mica. Prin urmare, cel mai simplu pentru cei care doresc să doneze alimente sau să sprijine sub o formă sau alta această familie afectată de inundațiile din 9 iunie, este să oprească, în drum spre satul Purcărete, la Primăria comunei Negrilești. De la primar, până la ultimul funcționar, oricine din instituție vă poate îndruma spre casa celor doi.  

UPDATE2: Pentru că un necaz nu vine niciodată singur, am aflat că vineri după-amiază, în timp ce lucra prin grădină, doamna Gheorghiu și-a fracturat o mână. 

 

Category

clujinnovationparc

lapusan-codrean